O moarte ce a venit atat de repede.Brusc. Vrei sa-ti pese, chiar vrei.Dar nu ai timp.Ai atat de putin timp la dispozitie pentru tine, incat de abia te mai descurci.
Ceilalti- iti aduci aminte de ei doar cand ai nevoie.
Si totusi stii ca nu e bine.Ca ceva e gresit. Si din nou ai vrea sa-ti pese, sa schimbi ceva. Da, iti pasa, dar nu faci nimic.
Poate ti-este prea frica-de necunoscut; de o situatie nemaintalnita, asupra careia nu ai nicio putere; de reactia ta, de reactiile celor din jur; de tot.Si de nimic.
O lacrima se prelinge incet pe-obrazul tau.Da, iti pasa, dar nu e de ajuns.
Dar pe pamantul asta, oamenii sunt obisnuiti, asa fac mereu. Nimeni nu ofera niciodata prea mult, ci mereu ceva care nu e de ajuns. Ne-am conformat deja. Nu dorim altceva pentru ca nu am avut niciodata parte de altceva-in universul nostru lumesc.Totul a fost mereu la fel.Nu poti dori ceva daca nu stii ca exista.
Dar de undeva de sus, din cerul indepartat, El ne-a daruit prea mult, ne-a daruit Iubirea care a umplut, a dat peste paharul vietii noastre. Ne-a aratat ca se poate indeajuns, chiar mai mult.
O lacrima iti cade din nou printre gene- durere inghetata. Plangi-e tot ce poti sa faci.Plangi si roaga-te.
in memorium. C.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu