luni, 13 iunie 2011

cultură.



Mergeam azi pe strada, la obisnuita plimbare, si am trecut pe langa un magazin- foarte fain, de altfel- de tablouri. Vad postat in fata vitrinei, un domn foarte bronzat-de la natura, proprietar mandru al unei burti pe masura.
Mirarea mea a atins cote maxime cand am vazut ca individul studia cu infrigurare si multa atentie ceva. Naiva am fost crezand ca se holba admirativ la vreun tablou, caci, apropiindu-ma, mi s-au spulberat toate iluziile cum ca domnul cu pricina ar prezenta o oarecare cultura si simt artistic, in ciuda infatisarii.
Mare dezamagire.
Individul se admira cu foc, mangaindu-se usor pe burta ca un pepene, ce de abia incapea in oglinda magazinului( pusa in vitrina de bietii vanzatori, cu bune intentii, dar oare pentru ce? ).


Concluzia zilei: arta nu mai pretueste nimic in ziua de azi. Sau, individul tuciuriu nu avea oglinda acasa.

pentru tine, cu dragoste.


"Iubeste oamenii!" a spus.

Dar tu stii sa-i iubesti? Stii mai degraba sa-i ranesti, sa te amagesti pe tine insuti si sa-i amagesti si pe ei. Joci ca si cand nu ai nimic de pierdut. Nu deti nimic, dar simti ca detii totul.

O, biet copil cu ochii-albastri, cand vei invata sa iubesti?

Viata o ai doar o data si clipa care-a trecut nu iti mai apartine.Ce ai facut, ramane scris si vei da socoteala. Esti un simplu calator aici, nu lasa lumea cu ispitele ei deghizate sa te orbeasca. Gandeste-te ca pasii tai lasa urme adanci pe unde calci, croind un drum pe care vor merge si altii. Ce vrei sa lasi in urma ta?

Acum gusti dulceata lumii, caci iti pare atat de usor si-ti pare ca-ti este ingaduit, dar mai tarziu vei simti adevaratul gust a tot ce acum iti pare placut...Amar..

Nu mai pasi niciodata pe drumul acela larg, cu multe lumini si luminite colorate, pe care vezi atatia oameni veseli, dar care privesc doar in jos. Drumul asta e cel mai usor de gasit, cel mai accesibil, dar nu e drumul tau, copil cu ochi albastri. Cauta drumul tau, drumul ingust si intunecat, pe care atat de putini mai pasesc, dar privesc in sus si fata le straluceste.

Esti un copil puternic, dar singur poti cadea oricand.
Nu fugi de durere, dar nu cauta sa o provoci.


Nu mai iubi intunericul; asculta cantecul ascuns al inimii, care ti-a fost daruit inca din prima ta clipa pe pamant, ti-a fost scris cu litere de aur, adanc sapate. Versuri scumpe, pe care le-ai uitat. Te-ai ratacit si nu ai mai vrut sa asculti cantecul.
Dar acum rasuna mai puternic si-ti cere sa-l asculti,caci are ceva important sa-ti spuna, ceva care te poate schimba.
Asculta soapta blanda, plina de iubire. Nu mai rataci cu inima impietrita, nu mai fi propriul tau prizonier.


Iubeste oamenii.
Si..iarta-ma.

sâmbătă, 11 iunie 2011

îngeri și apă.



Intr-o lume de nesiguranta si zbatere continua, in
care senzatia de sufocare si inec devine tot mai acuta cu fiecare clipa, in care nelinistea si framantarea se citesc pe fetele tuturor, dar toti se lupta sa le ascunda, intr-o astfel de lume doua maini puternice m-au prins de mijloc, m-au scos din apa la aer si viata, si o voce m-a mustrat bland.

Am strigat dupa ajutor si, intr-o clipa, l-am primit.

Apoi, s-a dus la fel de repede cum a venit..pe neasteptate..

A aparut de nicaieri, exact cand credeam ca totul e pierdut pentru mine.
Apoi a disparut.


Ca un inger..

De ce eu? De ce tocmai eu? De ce eu am primit o a doua sansa?


Inca nu stiu raspunsul




marți, 7 iunie 2011

omul și iubirea.


Barbatii sunt ca becurile: se aprind si se incalzesc foarte repede, apoi se sting. Se aprind si se sting, se aprind si se sting.

Femeile sunt ca fierul de calcat: trebuie bagat in priza, pentru ca apoi sa se incalzeasca incetul cu incetul.



Stingi becul foarte usor , dar ca sa scoti fierul de calcat din priza bajbai prin intuneric si cauti, si cauti. Gasesti priza si scoti fierul de calcat. Acesta incepe sa se raceasca, incetul cu incetul.




Apoi se aprinde iar becul...




( povestita de catre Deborah)

căutându-te.



Umbla prin lume legata la ochi, cu inima in mana, si batea la fiecare usa ce-i iesea in cale.Unele usi le gasea incuiate, altele erau larg deschise, la unele trebuia sa bata indelung si cu putere.

Lasa peste tot, pe unde trecea, cate o bucata din inima ei. Si, totusi, aceasta continua sa bata.
Cuvinte avea prea putine si prea sarace.
Dar continua sa bata din usa in usa si sa lase bucati din inima.
Uneori, aceasta obosea si incepea sa bata stins. Dar ea niciodata nu se oprea. Continua sa mearga legata la ochi si sa bata la porti straine, sperand mereu ca va gasi o usa deschisa, pe care sa intre, sa-si dea jos legatura de la ochi si sa-si lase intreaga inima.


O, biet copil nesabuit, nu ti-a spus nimeni ca nu trebuie sa umbli prin viata legata la ochi? Dar mai ales ca nu trebuie sa daruiesti bucati din inima? Da-ti jos legatura de la ochi si priveste cat de mica se face inima ta, cu fiecare bataie in usa si cu fiecare bucata rupta din ea..





O, biet copil nesabuit..

luni, 6 iunie 2011

început de vară.


Acum doar stau pe margine si privesc.
Parca scriu povestea altcuiva..
Totul pare s-a intamplat intr-un timp vechi, uitat, in care nu ma mai pot intoarce..nu mai pot atinge clipa.

Atunci mierea imi contura buzele, imbratisarile imi creionau fericirea, iar sarutul imi scria destinul.


Ce amagire.

Totul a fost scris deja, intr-un timp si mai vechi, dar care pare mereu prezent; oricum, mult mai apropiat imi pare decat povestea mea, care a inflorit repede, asemeni unui trandafir, si s-a ofilit la fel de timpuriu.
Singurul lucru palpabil, singura certitudine ca totul a fost real, dar nu mai e- parfumul trist si dulce de iasomie.


Acum sunt parca in faza de negare, de inconstienta.
Nu mai simt nimic..


Calmul dinaintea furtunii.



o schiță a vieții lui Watchmann Nee.

Sa iubesc si sa nu fiu respectat;
Sa slujesc si sa nu fiu rasplatit;
Sa trudesc si sa nu fiu pomenit;
Sa sufar si sa nu fiu pretuit;

A fi turnat ca jertfa, nu a bea;

A fi frant, nu a pastra;

O viata de suferinta cautand binecuvantarile altora,

O viata de iubire si adevarata mangaiere pentru altii,

O viata care nu asteapta mila si preocupare din partea altora,

Care nu primeste nici alinare, nici aplauze.

Chiar in singuratate, chiar uitat,
Chiar mut, chiar parasit.

Lacrimi si sange vor fi pretul meu pentru cununa dreptatii;

A pierde totul- pretul meu pentru o viata credincioasa de pelerin.

Aceasta este viata, o, Doamne, pe care Tu ai ales s-o traiesti,

In acele zile cand ai umblat pe pamant,

Suferind cu bucurie toate nedreptatile si pierderea,

Astfel incat toti sa se poata apropia de tine si sa gaseasca odihna.

Nu pot sa vad cat de departe voi merge,

Si, totusi, alerg, stiind ca nu exista drum inapoi.

Vreau sa-Ti urmez exemplul Tau atat de desavarsit si adevarat,

Suportand nedreptatile fara a ma plange.

In aceste vremuri de incercare,o, Doamne, te rog

Sa-mi stergi toate lacrimile ascunse;

Vreau sa invat, o, Doamne, ca Tu esti rasplata mea,

Sa fiu o binecuvantare pentru altii in toate zilele vietii mele..