miercuri, 3 februarie 2010

gând în noapte.


Intr-o noapte neagra, parca prea intunecata si mohorata, cand doar stelele si licuricii indraznesc sa hoinareasca, sa infrunte intunericul, cautam cu o privire flamanda luna-acel disc de aur ce stapanea negura;
luna care fusese partasa atator zbuciumari nocturne , care sorbise atatea temeri si lacrimi si zambete..si cuvinte nerostite..martora tacuta a atator conversatii tarzii-ale unor simplii insomniaci…
luna- care imbata indragostitii intr-o lumina blanda , protectoare…
luna- inconjurata de o aura stralucitoare, ce-i dadea un aer de stapana, asa cum coroanele din aur si pietre pretioase puse pe capul unor simplii oameni le dadeau acestora putere si un statut aparte, privilegiat..
luna-presarata cu mister si nerabdare..
luna- care nu mai era un simplu cuvant, ci un simbol, ce trezea din abisul mintii atatea amintiri adormite..
luna- care acum nu mai era, care disparuse parca dintr-o data, lasand un gol pe cerul trist , iar in mine-ganduri ravasite, ce nu-si mai gaseau locul…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu