marți, 11 ianuarie 2011

behind a story.



Un glas de copil se aude incet,purtat de vant, prin noapte..E iarna.Si e frig.Si intuneric.Oamenii ar trebui sa fie veseli, iubitori, dornici sa asculte colinde si vestea cea buna..Dar nu sunt.Sunt rai, nepasatori si cruzi.Si egoisti.

Un copil paseste incet prin zapada,cu un colind dulce ascuns in suflet si sub gene-parfum de sarbatoare..Dar cine sa-l asculte?Cine sa-l primeasca?


Rataceste nebagat de nimeni in seama.Al nimanui in lumea asta.Gerul ii patrunde pana in oase.Si il doare.Il doare inima,gandindu-se la oameni.Ah, ce soarta cruda, ce viitor tulbur si amar..


Si merge mai departe,prin ger si prin ninsoare-pulbere stralucitoare de stele pamantesti, invelit intr-un cantec cald, ingeresc.Si merge, si se inalta, si zboara, si pluteste spre cerul ce-l asteapta cu bratele deschise si-L cheama-usor pe nume..



-Vino,Copilul Meu.Ai pribegit destul.rasuna un glas sublim,patrunzator de Tata.

3 comentarii:

  1. ce poate fi mai pur decat o inima de copil? - el este o urma vie din rai. Si ce poate fi mai crud decat suferinta si frigul unui copil?

    Inspirata poezie!

    RăspundețiȘtergere
  2. hehe, intr-adevar, putem invata multe de la un copil:)
    "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

    RăspundețiȘtergere