cântec prăfuit.

undeva..in acelasi hotel..in aceeasi camera prafuita, plina de amintiri, plina de umbrele atator zeci de oameni ce s-au perindat pe acolo..se aude o muzica lina,o melodie de jazz parca..fire de praf se trezesc si danseaza senzual..se plimba usor de la un capat la altul al camerei..parca ar fi pe o strada goala,pustie..sunt parca atatate de un dor necunoscut, nestiut, nebanuit, ce le face sa mearga mai departe, sa paseasca incontinuu,ca niste fiinte vii..geamurile se deschid cu un scartait infiorator, funebru, prevestitor. Fum negricios, de tigara blestemata, patrunde in camera slab luminata, din strada putin aglomerata, contopindu-se cu praful din interior, dantuind impreuna, cunoscandu-se, imbratisandu-se..Cateva partituri zac imprastiate pe jos..par a fi acolo de mult, pare ca timpul necrutator si-a lasat amprenta ingalbenita pe ele, sfaramand notele, rupand bucata cu bucata din ele..intr-un colt sumbru se zareste ceva..seamana cu cutia mucegaita a vreunui instrument..cine stie ce vremuri bune o fi prins..vremuri in care oamenii ascultau fascinati acordurile prelungi ale unei chitare, sunetele dulci ale unui pian…vremuri demult trecute si uitate..la fel ca aceasta camera inghitita de praf si negura timpului..Deodata usa se deschide, cu un zgomot prelung si ciudat..o dara de lumina cruda patrunde in camera, facand loc apoi unui batranel imbracat saracacios care, cu mainile tremurande, strange partiturile ravasite ce i se topesc printre degetele-i subtiri, scurgandu-se precum nisipul..Zambeste trist..Se indreapta cu pasi molateci spre coltul unde troneaza inca impunatoare cutia instrumentului..o apuca cu ambele maini, incercand s-o ridice, dar aceasta se preface-n scrum..Batranul mai priveste o data melancholic in jur, rotindu-si ochii mari si cetosi prin incapere, apoi se indeparteaza, transformandu-se, incetul cu incetul, intr-o umbra, inghitita de lumina..Usa si geamurile se inchid..urmate de o bubuitura puternica, sfasietoare..hotelul se prabusea…