luni, 6 iunie 2011

început de vară.


Acum doar stau pe margine si privesc.
Parca scriu povestea altcuiva..
Totul pare s-a intamplat intr-un timp vechi, uitat, in care nu ma mai pot intoarce..nu mai pot atinge clipa.

Atunci mierea imi contura buzele, imbratisarile imi creionau fericirea, iar sarutul imi scria destinul.


Ce amagire.

Totul a fost scris deja, intr-un timp si mai vechi, dar care pare mereu prezent; oricum, mult mai apropiat imi pare decat povestea mea, care a inflorit repede, asemeni unui trandafir, si s-a ofilit la fel de timpuriu.
Singurul lucru palpabil, singura certitudine ca totul a fost real, dar nu mai e- parfumul trist si dulce de iasomie.


Acum sunt parca in faza de negare, de inconstienta.
Nu mai simt nimic..


Calmul dinaintea furtunii.



2 comentarii:

  1. Pacat. A nu simti nimic este mult mai rau decat a simti durere, tristete, amagire ...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, e mult mai ciudat cand toate simturile iti sunt amortite..nu mai ai dupa ce sa te ghidezi..

    RăspundețiȘtergere