"Iubeste oamenii!" a spus.
Dar tu stii sa-i iubesti? Stii mai degraba sa-i ranesti, sa te amagesti pe tine insuti si sa-i amagesti si pe ei. Joci ca si cand nu ai nimic de pierdut. Nu deti nimic, dar simti ca detii totul.
O, biet copil cu ochii-albastri, cand vei invata sa iubesti?
Viata o ai doar o data si clipa care-a trecut nu iti mai apartine.Ce ai facut, ramane scris si vei da socoteala. Esti un simplu calator aici, nu lasa lumea cu ispitele ei deghizate sa te orbeasca. Gandeste-te ca pasii tai lasa urme adanci pe unde calci, croind un drum pe care vor merge si altii. Ce vrei sa lasi in urma ta?
Acum gusti dulceata lumii, caci iti pare atat de usor si-ti pare ca-ti este ingaduit, dar mai tarziu vei simti adevaratul gust a tot ce acum iti pare placut...Amar..
Nu mai pasi niciodata pe drumul acela larg, cu multe lumini si luminite colorate, pe care vezi atatia oameni veseli, dar care privesc doar in jos. Drumul asta e cel mai usor de gasit, cel mai accesibil, dar nu e drumul tau, copil cu ochi albastri. Cauta drumul tau, drumul ingust si intunecat, pe care atat de putini mai pasesc, dar privesc in sus si fata le straluceste.
Esti un copil puternic, dar singur poti cadea oricand.
Nu fugi de durere, dar nu cauta sa o provoci.
Nu mai iubi intunericul; asculta cantecul ascuns al inimii, care ti-a fost daruit inca din prima ta clipa pe pamant, ti-a fost scris cu litere de aur, adanc sapate. Versuri scumpe, pe care le-ai uitat. Te-ai ratacit si nu ai mai vrut sa asculti cantecul.
Dar acum rasuna mai puternic si-ti cere sa-l asculti,caci are ceva important sa-ti spuna, ceva care te poate schimba. Asculta soapta blanda, plina de iubire. Nu mai rataci cu inima impietrita, nu mai fi propriul tau prizonier.
Dar tu stii sa-i iubesti? Stii mai degraba sa-i ranesti, sa te amagesti pe tine insuti si sa-i amagesti si pe ei. Joci ca si cand nu ai nimic de pierdut. Nu deti nimic, dar simti ca detii totul.
O, biet copil cu ochii-albastri, cand vei invata sa iubesti?
Viata o ai doar o data si clipa care-a trecut nu iti mai apartine.Ce ai facut, ramane scris si vei da socoteala. Esti un simplu calator aici, nu lasa lumea cu ispitele ei deghizate sa te orbeasca. Gandeste-te ca pasii tai lasa urme adanci pe unde calci, croind un drum pe care vor merge si altii. Ce vrei sa lasi in urma ta?
Acum gusti dulceata lumii, caci iti pare atat de usor si-ti pare ca-ti este ingaduit, dar mai tarziu vei simti adevaratul gust a tot ce acum iti pare placut...Amar..
Nu mai pasi niciodata pe drumul acela larg, cu multe lumini si luminite colorate, pe care vezi atatia oameni veseli, dar care privesc doar in jos. Drumul asta e cel mai usor de gasit, cel mai accesibil, dar nu e drumul tau, copil cu ochi albastri. Cauta drumul tau, drumul ingust si intunecat, pe care atat de putini mai pasesc, dar privesc in sus si fata le straluceste.
Esti un copil puternic, dar singur poti cadea oricand.
Nu fugi de durere, dar nu cauta sa o provoci.
Nu mai iubi intunericul; asculta cantecul ascuns al inimii, care ti-a fost daruit inca din prima ta clipa pe pamant, ti-a fost scris cu litere de aur, adanc sapate. Versuri scumpe, pe care le-ai uitat. Te-ai ratacit si nu ai mai vrut sa asculti cantecul.
Dar acum rasuna mai puternic si-ti cere sa-l asculti,caci are ceva important sa-ti spuna, ceva care te poate schimba. Asculta soapta blanda, plina de iubire. Nu mai rataci cu inima impietrita, nu mai fi propriul tau prizonier.
Iubeste oamenii.
Si..iarta-ma.
Si..iarta-ma.
Foarte frumos! Fii binecuvantata!
RăspundețiȘtergere